La moment nu sunt sondaje deschise!

» Arhiva Sondaje Online
Istoria orasului

 

 

 

 

 

Primele aşezări omeneşti contemporane, în aria de azi a localităţii, se atestă, izolat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Istoria documentată a Drochiei începe cu anul 1889, cînd, odată cu construcţia căii ferate Slobodca-Bălţi-Ocniţa, aici este fixată o gară. De acum încolo toate drumurile din satele mai apropiate şi mai îndepărtate duceau spre gară. Încetul cu încetul, în preajma gării se conturează o localitate de oameni strămutaţi din satele alăturate Chetrosu, Baroncea, Ţarigrad, fie pe moşiile boiereşti, fie pe pămînturile proprii (după reforma agrară din 1921 din România).

       Dacă la începutul secolului al XX-lea în gara Drochia erau doar 11 case, apoi după Recensămîntul general al populaţiei din România din 30 decembrie 1930 în localitatea numită Drochia-gară au fost înregistrate deja 137 de gospodării cu 595 de locuitori.

       Fauna întinselor cîmpii din împrejurimi era reprezentată de diferite specii de animale sălbatice şi păsări migratoare. Mai ales se pripăşeau pe aici stoluri de dropii. Evident că denumirea localităţii, neînsemnate cum o fi fost pe la începuturi, vine de la numele acestei mîndre păsări – dropia (în pronunţie dialectală drochia).

       Ca localitate Drochia nu trebuie căutată într-un trecut mai îndepărtat. Că anume construcţia căii ferate şi a gării a favorizat fondarea temeinică, lărgirea şi dezvoltarea ei, se confirmă prin faptul că oamenii din satele vecine şi chiar înşişi drochienii, se considerau pînă după război, iar în cazuri izolate şi mai tîrziu, „de la gară”. Întru susţinerea opiniei că Drochia nu are o istorie mai veche (ca dealtfel, şi Donduşeni sau Ocniţa, apărute şi ele pe hartă odată cu construcţia căii ferate şi a gărilor, respectiv 1894 şi 1903), sub coastele satelor Donduşeni (1634) şi Ocniţa (1620), vine şi argumentul că locuitorii ei s-au constituit drept comunitate abia în anii postbelici, lipsindu-le îndelung obiceiurile şi tradiţiile, proprii unei colectivităţi.

       În anii imediat postbelici, Drochia şi-a făcut nume în rezultatul transferării (de la Năduşita) şi instalării aici a centrului administrativ-teritorial al raionului. Aria Drochiei de atunci cuprindea o mică parte din centrul şi partea de sud-est de azi.

       Pentru prima dată Drochia devine centru raional, graţie amplasării sale în preajma gării, la 11 noiembrie 1940, subordonîndu-se judeţului Soroca. La acest statut a revenit în primăvara lui 1944.

       În ianuarie 1963 în RSSM au fost create Direcţii teritoriale de producţie agricolă. Drochia şi-a pierdut statutul de centru şi a fost subordonată mai întîi Direcţiei Ţaul, apoi Rîşcani.

       În decembrie 1966 se revine la raioane şi Drochia se face din nou centru raional.

       În noiembrie 1998 în Republica Moldova se formează judeţe şi Drochia, cu majoritatea localităţilor subordonate, intră în judeţul Soroca. Mîndrii drochieni au insistat cu argumente în toate instanţele pentru a aduce centrul judeţean la Drochia, dar fără rezultat. După alegerile locale din 2003 judeţele se desfiinţează şi Drochia redevine centru raional, încorporînd în plus satele Mîndîc, Maramonovca şi Fîntîniţa (din raionul Donduşeni) şi Pelinia (din raionul Rîşcani), avînd în subordine 28 de primării, cu o populaţie de circa 87 mii de oameni.

       O creştere mai amplă a localităţii ţine de anul 1954, cînd i se conferă statutul de orăşel. În partea de nord-est începe construcţia fabricii de zahăr, iar în jurul ei şi a unui ansamblu urban, cu magazine, şcoală, grădiniţe, spital, cămin cultural, sală de sporturi etc. – o mahala care şi azi se mai numeşte „orăşelul fabricii de zahăr”. Cu darea în exploatare, în 1957, a acestei mari întreprinderi, se pune temelia dezvoltării industriale a Drochiei.

       În 1963 pe harta Drochiei apare fabrica de mobilă, în 1969 – fabrica de fermentare a tutunului, în 1970 – combinatul de producere a ambalajului etc. Toate acestea, alături de cele existente anterior: bazele de petrol şi de transport-auto, organizaţii de  construcţii, unităţi de comerţ, de deservire socială, de alimentaţie publică etc., au contribuit la angajarea noilor forţe de muncă, la migraţia populaţiei rurale către centru, creşterea numărului locuitorilor. În 1970 Drochia avea o populaţie de peste 11 mii de oameni. Încă în anii ’60 apar, pe strada centrală, primele case cu 2 laturi (hruşciovci), apoi, în orăşelul fabricii de zahăr şi în parcul central – case cu 5 etaje, iar în anii ’80 - şi cu 9 niveluri. În anii ’90 ia amploare construcţia de case particulare.

       La 28 decembrie 1973 Drochiei i se atribuie statutul de oraş. Partea locativă, cuprinsă triunghiular între străzile centrale, urma să se reconstruiască şi s-a reconstruit, dîndu-i-se un aspect de urbe modernă. S-au efectuat lucrări de inginerie, s-au demolat casele vechi, construindu-se pe locul lor edificii impunătoare: sedii administrative, case de locuit; s-au lărgit, asfaltat şi amenajat străzile centrale şi cele laterale. Străzile, zonele de  odihnă au fost înverzite. Tot prin anii ’70 - ’80 s-au construit hotelul cu restaurant, autogara, cinematograful, stadionul, palatul ceremoniilor de nuntă, policlinica modernă, complexul spitalicesc, farmacia, combinatul de deservire socială şi alte obiective.

       Astăzi Drochia este un oraş modern cu un fond funciar de peste 1300 ha, un spaţiu locativ de peste 400 mii m2 şi o populaţie de peste 20 mii de locuitori.

       Anii de tranziţie la economia de piaţă au generat apariţia numeroaselor societăţi pe acţiuni, SRL-uri şi întreprinderi individuale ce activează în domeniul prelucrării produselor agricole, construcţiei, meşteşugăritului, comerţului, alimentaţiei publice, deservirii sociale, transportului etc.

       Mai recent s-a înnoit reţeaua apeductului în partea centrală a oraşului, ce caută investitori cu proiecte pentru construcţia unor obiective de menire industrială şi comercială.

       La Drochia funcţionează 4 licee teoretice, o  şcoală de cultură generală, un gimnaziu-internat de tip sanatorial, o şcoală profesională polivalentă, una de sporturi, una de arte plastice, una de muzică pentru copii, 5 grădiniţe etc.

       În 1988 a fost iniţiată, iar în 1998 finisată şi sfinţită Catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului (şi o biserică la subsol cu hramul Sf.Mare MC. Dumitru).

       Este în fază de finisare construcţia a încă două biserici, avînd patroni spirituali pe Sf. Ierarh Nicolae şi Sf. Cuvios Serafim de la Sarov.

       De domeniul culturii ţin 2 case de cultură, 2 biblioteci publice, un muzeu de istorie, un studio particular de televiziune, publicaţia periodică independentă „Glia drochiană”, teatrul model de amatori „Cupidon”. Drochia a iniţiat şi găzduieşte anual Festivalul internaţional de prestigiu al tinerilor interpreţi.

       În oraş sînt înălţate monumente lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, lui Mihai Eminescu, ostaşilor căzuţi în cel de-al doilea  război mondial, jertfelor represaliilor staliniste, participanţilor la campania militară din Afganistan, poliţiştilor căzuţi în războiul de pe Nistru.

       Oraşul Drochia îşi are Imnul, Drapelul şi Stema sa.

Sus
1 EUR =
1 USD =
1 RUB =
1 RON =
1 UAH =




Drochia în imagini
» Vezi întreaga Galerie Foto

© 2010 Primăria oraşului Drochia, Republica Moldova.
str. Independentei 15 A, or. Drochia, MD-5201, Republica Moldova
Tel.: (252) 22599, Fax: (252) 22309
Email: info@primariadrochia.md


Design şi programare de Andrei Madan